Cursuri de dans in centrul Bucurestiului salsa bachata kizombaCursuri de dans in Bucuresti
Cursuri de dans in centrul Bucurestiului
Primul curs de kizomba este gratuit. Vino si tu!
Cursuri de dans in Bucuresti
Primul curs de bachata este gratuit. Vino si tu!
Primul curs de salsa este gratuit. Vino si tu!

Istoria salsa in Romania

Home  /  Blog  /  Istoria salsa in Romania

13.feb., 2020 0 Blog

Cu niste ani in urma am demarat un proiect indraznet, volumul „Vorbim… salsa”, un fel de istorie personalizata a acestui fenomen in Romania. Din motive de faliment de editura, cartea nu a mai aparut. Totusi, ea exista.

 

Vorbim… salsa, de Felix Crainicu

Salsa este o poveste. O stare de spirit. Un mod de a privi viaţa.

Mai mult decât o simplă înşiruire de paşi, sau doar un stil melodic, salsa este congruenţa dintre sunet, mişcare şi emoţie care ia fiinţă doar prin alăturarea elementelor ce definesc acest univers aparte: muzica, dansul, libertatea. Deşi toate trei pot exista independent una faţă de celelalte, invers nu este posibil: salsa nu este completă în absenţa oricăruia dintre ingredientele menţionate.

 

Nu o poţi dansa fără muzică.

Dans cursuri BucurestiReversul se impune ca o concluzie: o orchestră va ridica mereu lumea în picioare. Percuţiile şi pachetele de suflători latino vor inspira întotdeauna dorinţa de a te mişca o dată cu ritmul. Vibraţiile trupului vin din melodie şi tind continuu spre exteriorizare.

Dincolo de asta, salsa înseamnă libertate. Pentru a înţelege, putem să privim simplu spre originile ei, care se întorc în timp până spre secolele XVI-XVII, când cei dintâi sclavi africani ajungeau, datorită comerţului făcut de navele spaniole, pe continentele americane. Pentru că undeva în simbioza de culturi – africană, iberică şi amerindiană – se regăsesc primele fărâme ale lutului necesar creării unei lumi care se transforma mereu sub mâinile a milioane de olari ad-hoc. Chiar acum, în această clipă, într-un ungher oarecare de oraş, cineva reinventează salsa, îi dă o nouă dimensiune, o viziune nebănuită până azi. Şi probabil că tocmai în vechea dorinţă de regăsire a independenţei proprii, pierdută de înaintaşii înlănţuiţi, rezidă bucuria nestăvilită şi plutirea care se naşte într-un salsero.

 

Spiritul salsa nu se poate învăţa dintr-o carte.

El există, însă. Acolo, undeva… în colţurile ascunse ale lumii… într-un sunet de trompetă, într-un strop de transpiraţie picurat pe podeaua unui club, în surâsul unei fete ce acceptă o invitaţie pe ring. Parţial, poate îl veţi găsi şi în paginile ce urmează. În rest, pentru a-l înţelege, el trebuie trăit. Fie prin muzică, fie prin dans.

 

Răscolind paginile prăfuite ale istoriilor, putem găsi cele mai adânci vârfuri ale rădăcinilor stilului muzical ascunse în anii grei ai traficului cu sclavi din secolele XV – XVI. Prin intermediul vânzării de oameni, ritmurile africane au fost purtate pe partea cealaltă a lumii, în America Latină şi în Caraibe, acumulând sincretic trei valori atât de deosebite: o componentă europeană (dată de traficanţii spanioli, portughezi sau francezi), una africană (aceea a sclavilor de culoare) şi una latino-americană (a populaţiilor băştinaşe din diferitele zone care au primit infuzia de forţă de muncă înlănţuită).

 

Scoala de salsa BucurestiAu fost necesare câteva veacuri, apoi decadele secolului trecut au început să contureze stilurile muzicale şi condiţiile sociale pentru ceea ce avea să devină poate cel mai frumos stil muzical al lumii contemporane. Aşa cum băutura Cuba libre mixează nostalgia insulei mamă, Cuba, dată de savoarea romului original, cu spiritul libertăţii oferite de patria adoptivă, SUA, oferit de acidulata Coca Cola, latino-americanii au pus în salsa totul – speranţă, deznădejde, extaz, viaţă. Pentru mulţi salsa este un sos, o direcţie culinară, dar este şi muzica ce exprimă cel mai bine amestecul de stări şi nevoi pe care ţi le oferă viaţa.

 

Dincolo de aspectele concrete, înainte de orice altceva, în salsa a există o poveste de dragoste. Trebuie că a fost aşa, altfel nu s-ar explica sub nici o formă pasiunea resimţită în fiecare vibraţie şi acord. Doar iubirea este capabilă să declanşeze o asemenea etalare de trăiri intense şi tumultoase precum cele pe care le simte cântăreţul sau dansatorul de salsa.

 

Ne place să credem că undeva, pierdut în negura timpului, un trubadur spaniol s-a lăsat inspirat de ochii unei femei cu pielea ca abanosul. Pe corabia care se împleticea printre talazuri, a privit ochii sclavei şi a luat chitara. Acordurile se adăugau de la sine unul după altul, melodia încerca să acopere mugetul mării. Fiorul geloziei l-a scuturat  scurt pe iubitul femeii. Cu picioarele ferecate în lanţurile ruginite, nu avea cum să se lupte pentru ea. Protest al neputinţei, a luat lingura de lemn si a început să lovească  podeaua, căutând prin sunetele sale să acopere chitara, să-l gonească pe trubadur. Furtuna urma să se declanşeze ireversibil. Spaniolul îndrăgostit lovea corzile chitarei mai tare. În carlingă, disperarea transforma haosul în ritm. Năucitor, totul creştea în intensitate. Uitând de durerea provocată de cătuşe, femeia s-a ridicat în picioare şi a început să se mişte. Mai întâi sacadat, ritualic, apoi din ce în ce mai unduitor şi provocator. Visător incurabil, ca într-un sacrificiu oferit frumosului din univers, bucătarul cubanez a ales să ignore pericolul. Nepăsător la picioarele implacabilului, a ieşit pe punte şi l-a acompaniat pe trubadur. Vocea i-a fost acoperită doar de valul care a trimis pe fundul oceanului corabia şi care probabil a ucis prima încercare de unire a celor trei universuri – latin, african şi european. Însă, primul pas fusese făcut.

 

Despre muzica

 

Salsa Bucuresti Sector 1Este imposibil de stabilit concret când şi unde s-a născut acest gen muzical. Salsa aparţine la fel de mult Cubei, ca şi New York-ului sau artiştilor din Puerto Rico. Ridicată pe moştenirea lăsată de stiluri precum mambo, son montuno sau guaracha, salsa a explodat pentru întâia dată în New York-ul anilor 60-70 din secolul trecut. Mai întâi cântată în cluburi de subsol, salsa a ajuns să fie unul din cele mai importante fenomene ale lumii latino-americane din anii 70-80. Au urmat reinventări succesive, completări şi ramificări. Anul 2012 găseşte salsa ca un univers de sine stătător, un organism în continuă dezvoltare şi descoperire de noi valenţe spirituale şi muzicale.

 

Sursele sunt diferite şi controversate în ceea ce priveşte momentul apariţiei curentului muzical. Cubanezii, portoricanii, columbienii sau new york-ezii o revendică şi fiecare în parte vine cu argumente solide care să demonstreze că salsa este „a lor”. Pe de altă parte, nu puţini sunt specialiştii care consideră ca salsa nici măcar nu este un gen muzical, ci doar un concept care adună sub o umbrelă comună stilurile autentice latino americane. Poate nici măcar nu contează atât de mult aspectele de apartenenţă şi categorisire. Bucuria pe care o împrăştie în jur acest gen muzical transcende orice altceva.

 

Iniţial, salsa era un termen exclusiv culinar. Fie că a fost adus în lumea muzicală pentru a exprima o picanterie, sau o formă de bucurie, sau pur şi simplu ideea că salsa este un amestec în care poţi pune ce vrei că tot la fel de bun iese dacă respecţi principiile de bază, succesul a fost cel scontat. Muzica salsa include percuţii africane, pachete de suflători latino, voci care se completează armonic. Trece prin tot ce înseamnă muzică modernă, de la jazz până la reggaeton. Este influenţată de orice alt stil şi lasă la rândul ei urme adânci în jurul său. Pasajele de ritm şi percuţie, numite montuno şi prezente în foarte multe dintre compoziţiile salsa, aduc aminte constant de practicile religioase africane. Mulţi specialişti spun că totul a fost posibil datorită asemănărilor dintre zeităţile africane, orishas, şi sfinţii catolici.

 

Europenii au adus o dată cu ei în Lumea Nouă danzon-ul sau contradanza, o modă puternică la curţile mari ale bătrânului continent: Franţa, Spania şi Anglia. O ramură mai bine conturată s-a întins spre Cuba (denumită contradanza), o alta spre Haiti (contradanse). La mijlocul secolului al XIX-lea, emigranţii haitieni au adus cu sine în Cuba contradanza criolla, o versiune a care îmbina spiritul latino-american cu instrumentele şi interpretarea africană. Toate ingredientele necesare erau prezente în patria havanelor, aşa că nu a mai durat mult până când lumea putea dansa pe son-ul cubanez, părintele incontestabil al muzicii salsa.

 

Despre dans

 

Scoala bachata Sector 1Dacă vei ruga un muzician să îţi interpreteze o melodie de salsa, totul va fi simplu. Omul va pune mâna pe chitară, pe clave sau pe congas şi va începe să cânte. În schimb, dacă vei cere unui dansator să te înveţe paşii de bază, ai putea risca o serie de întrebări din partea lui: pe 1, pe 2 sau pe 3? Pe clave? New York, Los Angeles sau portorican? Poate vrei cubana sau mambo?

 

În funcţie de factori care ţin de geografie, gust sau tradiţie, salsa se poate dansa în foarte multe feluri. Pentru un profan ar putea fi extrem de greu să deosebească stilurile atât de profund conturate. E vorba de chestiuni care ţin de timpii muzicali sau de principii de lead. La polul opus se găsesc cunoscătorii. Dansatorii de salsa sunt mândri de ceea ce stăpânesc. Mai mult, există „tabere” adverse, fiecare susţinând că stilul lui este perfect.

 

Am întrebat foarte mulţi dansatori: spune-mi repede, care e stilul cel mai bun, pe 1 sau pe 2? Răspunsurile au fost împărţite în procente oarecare. Ideea care ar trebui să fie deasupra oricăror diferenţieri? Nu contează cum dansezi, important este să te simţi bine şi să interpretezi muzica. Salsa ar trebui să fie un dans care să emane libertate, senzualitate şi bucurie de a trăi. Sunt atât de importante amănuntele tehnice?

 

Pentru a nu intra prea mult în detalii, să spunem că pentru a diferenţia stilurile între ele e nevoie să priveşti picioarele dansatorilor. Dacă piciorul stâng al bărbatului este în faţă pe timpul 1 al muzicii, ai şanse bune să vezi L.A. style sau cubana. Dacă acelaşi picior va fi în faţă pe timpul 6, este New York. Şi aşa mai departe. Este demn de menţionat faptul că, indiferent de stil, salsa se dansează în ideea de 3 / 4, adică se păşeşte doar de trei ori si „se sta” a patra oara.

 

Sunt foarte multe legende în jurul naşterii acestui dans. Danzon-ul de care aminteam mai devreme a suferit nenumărate transformări, ajustări şi reinventări. A fost mixat cu diferitele influenţe tradiţionale africane – rumba, guaguanco etc. Forma modernă îşi are rădăcinile în comunităţile latino ajunse în America secolului trecut,  în dansurile de cuplu cubaneze sau portoricane, în mambo-ul care cucerea lumea prin dezinvoltura şi senzualitatea sa. În plus, salsa este dansul în care fiecare a adus tot ce a avut mai bun, mixând în acest melanj toate mişcările pe care puteau fi folosite pentru a exprima o poveste sau o trăire.

 

 

Cateva notiuni si date

 

Scoala kizomba langa CismigiuMambo defineşte o tobă tradiţională africană, bantu, folosită în ritualurile sacre. Cuvântul mambo înseamnă conversaţie cu zeii. A fost folosit în titlul unui cântec pentru întâia dată în 1946 – Jose Curbelo, El rey del mambo.

 

Legenda spune ca merengue (dans acceptat în familia salsa) s-a născut din modul în care păşeau împreună sclavii legaţi de picioare. Ei trebuiau să se culeagă trestia de zahăr în ritmul tobelor, târându-şi picioarele într-un fel specific.

 

Cuvântul salsa înseamnă sos, amestec. A fost folosit pentru întâia dată într-un cântec în 1933, când Ignacio Pinerio a compus Echale Salsita, o piesă prin care cubanezul îşi exprima nemulţumirea că a mâncat un preparat culinar care nu conţinea  condimente din ţara sa natală.

 

În 1974, Fania Records a lansat albumul Salsa semnat Larry Harlow. A fost scânteia care a declanşat popularizarea masivă a termenului salsa în toată lumea.

 

Iunie 1976 – Billboard editează un număr dedicat muzicii latino. Revista conţinea un supliment de 24 de pagini intitulat Salsa explosion.

 

26 august 1971. Fania All Stars susţine „Our Latin Thing (Nuestra cosa latina)” în Manhattan. Este unul din concertele simbol ale mişcării.

 

Anul 1997 aduce lansarea albumului Buena Vista Social Club. Răsplătit cu un premiu Grammy, este considerat şi azi unul din cele mai bune produse muzicale din toate timpurile.

 

Percutia in salsa

 

Indiscutabil, savoarea muzicii salsa are pusă baza pe universul sonor dat de multitudinea de instrumente de percuţie. Ritmurile uneltelor exotice se compun complex şi complicat. Dacă pianul (un alt instrument de percutie, totusi), chitarele, vocile sau pachetele de suflători pot fi distinse de oricine, ascultătorul neavizat nu va „auzi” din percuţia salsa decât un sunet continuu, nu va putea deosebi instrumentele şi nu va şti să facă diferenţe. Tocmai de aceea am ales să dedicăm un capitol special ritmului, în care să descifrăm cine, ce şi de ce face un anumit lucru în muzica salsa. Evident, este vorba doar de un numar redus de instrumente, cele mai importante.

 

Dans latino BucurestiPentru a înţelege totul mai bine am apelat la ajutorul lui Alex Sturzu, unul din cei mai performanţi percuţionişti pe care îi are România anului 2012. Este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică, 33 de ani, născut în zodia Peştilor, profesor de muzică, artist, membru activ al mai multor formaţii muzicale.

 

Bongos – instrument membranofon tradiţional afro-cubanez alcătuit din două tobiţe ataşate între ele. Se lovesc cu mâinile. Cea mică se numeşte hembra (femeia), cea mare macho (bărbatul). Tehnica de lovire este asemănătoare cu cea de la congas, aici folosindu-se doar degetele şi o mică parte a palmei. În muzica salsa au un rol major în completarea ritmului, ca o variaţie a culorilor într-un pastel viu. Tehnicile de atac al instrumentului îmbogăţesc sunetul şi îl ajută pe dansator să exploreze, să-şi împingă mişcările în zone unice de stil şi personalitate.

 

Clave – instrument de bază în salsa, format din două bucăţi de lemn (sau fibră de carbon)  cilindrice. Deşi atât de simplu, majoritatea consideră că este cel mai important instrument din salsa. Clavele bat  ritmul în mod repetitiv şi constituie primul element de structură pentru această muzică. Dacă într-o orchestră nu există cineva care să ţină clavele, cu siguranţă există un instrument care să preia ritmul lor fie doar şi periodic. Sunetul acut dă pentru un salsero reperul numărul unu atunci când vine vorba de muzica lor favorită.

 

Congas – instrument membranofon tradiţional afro-cubanez, confecţionat din lemn (sau fibră de carbon) şi piele. Congas-urile se lovesc cu palmele. Este cel mai popular instrument dintre toate percuţiile latino-americane, nelipsit din nici o orchestră de salsa. În funcţie de mărime şi sunet, există cinci variante: rekinto, kinto, conga, tumba, tumbao. În general, un percutionist foloseşte în acelaşi timp două congas diferite. Tehnicile de lovire a membranei produc acustici multiple şi pare uluitor cât de deosebite pot fi sunetele date de un instrument atât de limitat în aparenţă. Congasurile dau culoare şi completează pulsaţia ritmică generală. Un dansator versat poate găsi uşor timpul 2 cu ajutorul lor.

 

Cowbell – instrument metalic idiofon (produce sunete prin vibraţii ale însuşi corpului său) în care se bate cu un băţ. În funcţie de locul în care este lovit poate scoate sunete diferite. Nelipsit din orchestrele de salsa, se numeşte aşa datorită originii sale îndepărtate: talăngile vitelor. Dă foarte clar timpul 1, fiind foarte folositor pentru dansatori.

 

Guiro – în varianta tradiţională, un lemn de formă ovală, gol în interior, cu o faţă acoperită de crestături, plus un băţ care este frecat de partea cu aspect de răzătoare. Aproape nelipsit din muzica salsa, un guiro umple sunetul şi îi dă o amprentă specifică inconfundabilă.

 

Kizomba Bucuresti Sector 1Maracas – mai sunt cunoscute şi sub denumirea de rumba shakers. De obicei se folosesc în pereche. Tradiţional erau făcute din nuci de cocos, în care erau puse boabe de fasole, completate cu un băţ de susţinere. Poate fi greu de cântat la maracas, pentru că seminţele din interior trebuie să parcurgă prin aer o distanţă până să lovească peretele şi să scoată sunetul. Astfel, instrumentistul trebuie să anticipeze ritmul pentru a lovi exact când trebuie.

 

Shaker – un container, de diverse mărimi şi forme. Conţine în interior anumite obiecte (bile, seminţe, boabe, etc) care scot sunete prin lovirea sau frecarea cu pereţii shaker-ului sau între ele.

 

Timbales – inventate în Cuba, sunt două tobe metalice cu o singură faţă acoperită de o membrană de plastic. Se lovesc cu beţele (atât în membrană, cât şi în părţile metalice), folosindu-se în ansamblu de câte două, acordate diferit. Aduc un sunet aparte şi o anumită agresivitate în muzică. O dată cu explozia muzicală a anilor 40 din secolul trecut, mulţi timbaleros au ales să-şi monteze pe structura tobelor unul sau două cowbells şi un woodblock (instrument din plastic folosit în loc de clave).

 

Trianglu – instrument metalic menit să dea culoare ritmului, alcătuit dintr-un triunghi şi un băţ care îl loveşte. Are un sunet cristalin şi uşor de distins într-o gamă largă de percuţii.

 

O orchestră de salsa tradiţională are mulţi percuţionişti, în general fiecare având grijă de un singur instrument. Chiar dacă din afară poate părea insignifiant ca cineva să folosească un concert întreg doar două beţe de lemn şi să emită continuu aproape acelaşi sunet (clave), rolul muzicianului respectiv este definitoriu şi el ţine în spate întreaga secţie ritmică. Pachetul de percuţionişti este un organism viu, cu o viaţă şi personalitate proprie. Deşi toţi respiră în acelaşi ritm, fiecare dintre ei este unic, iar contribuţia lui este definitorie în construirea unei piese.

 

Alte notiuni si date

 

1944, New York. Machito and his Afro Cubans combină pentru întîia dată oficial bongos-urile din son, congas-urile din rumberos şi timbale-le din danzon. Au realizat ceea ce este acum baza oricărei linii de percuţie în salsa.

 

Latino cursuri BucurestiExistă repere pentru a găsi un anumit timp într-o piesă de salsa. Fie că vrei să păşeşti pe 1, pe 2, pe 6… există reţete clare pentru a o face, dar e necesar să ştii puţină muzică sau măcar să fi ascultat multă salsa. Totul depinde de fiecare piesă în parte şi de modul în care este dezvoltată partitura ritmică. Poţi asculta bassul, pianul, vocea… depinde de la un cîntec la altul.

 

Cubanezul Gilberto Valdez este cel care într-o serie de concerte în 1937 a folosit pentru întâia dată instrumentele sacre africane de percuţie alături de o orchestră de muzică clasică.

 

1852, Santiago de Cuba. Pentru prima oară se cântă în insulă la timpane (bunicul timbale-lor). Antonio Boza este cel care a interpretat partitura de timpane în opera italiană „Lucia di Lamermoor”.

 

Carlos „Patato” Valdes, conguero la Conjuncto Casino (Cuba, 1948), a popularizat folosirea a două congas alăturate. Susţinută şi de de introducerea mecanismului de acordare a membranei, dublarea a adus un plus în stil şi aspecte melodice.

 

Cha-cha-cha este o denumire onomatopeică ce imită sunetul scos de guiro. Totodată, imită sunetele scoase de paşii dansatorilor pe podea. Denumirea a fost dată în 1953 de către violonistul cubanez Enrique Jorrin.

 

Legenda spune că atunci când trupul omenesc eliberează serotonină, substanţa fericirii, inima bate în ritm de clave… 2-3… 5 & 8…

 

Salsa in Romania – inceputurile

Fenomenul salsa a ajuns în România la fel ca orice altceva – târziu şi diluat. Cum România nu-l avea, sau nu ştia că are nevoie de el, totul a pornit de la o idee de afacere, neavând nimic de a face decât cu dorinţa de a câştiga bani dintr-o activitate care nu exista până atunci la în ţara noastră.

 

Salsa Bucuresti cursuriLa începutul anilor 90 din secolul trecut dacă rosteai cuvântul „salsa” nu reuşeai decât să fii interesant. Lumea nu cunoştea termenul, muzica sau dansul. Nici măcar gustosul sos. Muzica latino echivala pentru români cu Julio Iglesias şi Gipsy Kings, iar dansurile străluceau prin absenţă. Firesc, într-un astfel de context, deschiderea unui club de salsa părea o loterie. Era ca şi cum ai fi vândut biciclete la Polul Sud. Totuşi, doi spanioli, Vicente şi Paco, şi doi români, Octavian Firan şi Dalila Leonescu, au decis să rişte. Neştiind ei înşişi prea multe despre cultura salsa, dar îndrăgind ceea ce văzuseră prin alte ţări, s-au asociat cu cei trei deţinători ai clubului „You And Me” (Bucureşti, Strada 11 Iunie). Au schimbat denumirea în „Salsa You And Me” („Salsa 1”, pentru obişnuiţii locului) şi, fără să o ştie, au dezvelit o cutie a pandorei care avea să schimbe şi să influenţeze vieţile a mii de oameni. Clubul era deschis toată săptămâna, însă doar vineri şi sâmbătă venea un număr acceptabil de consumatori.

 

Iniţial, nici nu putea fi vorba de muzică salsa în clubul ce purta numele cu rezonanţe exotice. O oră se punea muzică oarecare de discotecă, următoarea muzică latino, difuzată de pe cd-urile aduse de Vicente din Spania. Poate tocmai de aceea, în primele câteva luni de la lansare, spaţiul era aproape gol. A fost nevoie de aproximativ doi ani pentru a realiza complet tranziţia către ritmurile latino-americane. Oricum, succesul a început să apară după aproximativ zece luni de zile, când totul a luat o anvergură nebănuită – de la 50 de clienţi pe seară s-a trecut la 500. Unele seri de week-end adunau şi 1000 de oameni, iar spaţiul devenea neîncăpător.

 

Salsa Bucuresti scoalaSalsa 1 a fost locul în care veneau expaţii care găseau aici ceva care să le aducă aminte de casă. Localul era plin de studenţi africani, de cei care formau atunci comunitatea latino-amercană a Bucureştiului, precum şi de oricine altcineva avea nevoie de o noapte fierbinte cu muzică, dans şi atmosferă. Străinii au fost cei care au adus cu ei primele dansuri. Ceea ce se dansa în perioada 1995-2000 în capitala României nu are nici o legătură cu salsa. De bachata nu se auzise, iar cha-cha-ul era doar în competiţiile de dans sportiv. Fără să le pese de coregrafii, denumiri, stiluri şi paşi, oamenii din Salsa 1 dansau pe cumbia sau merengue şi puneau accent doar pe bucuria de a petrece o noapte într-o comunitate extraordinară, pe o muzică veselă şi dezinhibatoare. Foarte puţini erau cei care dansau în pereche, iar cei care o făceau erau străinii care învăţaseră la ei acasă. Ceilalţi dansau singuri, cum simţeau, fără nici un interes pentru paşii de bază, stilul muzical sau alte rigori ale dansului.

 

Salsa dans scoala BucurestiDeşi în România nu se dansa salsa, ci cumbia sau cubana, în 95-96 nici în restul Europei nu se dansa cu mult diferit. Erau anii în care Pedro Gomez introducea dansul pe linie pe bătrânul continent, stil care avea să ajungă la Bucureşti mult mai târziu, abia prin 2002.

 

Dansatorii de salsa au început să se formeze în Bucureşti o dată cu mutarea fenomenului in Galeriile Lutherană, la Salsa 2. Nu cu mult timp înainte de inaugurarea noului spaţiu de dans, Wilmark a deschis prima şcoală oficială din România, „Dansează cu mine”. Până atunci, sporadic şi fără susţinere, au existat doar câţiva oameni care împărtăşeau din cunoştinţele lor coregrafice celor din jur. Timid şi fără mari veleităţi, totuşi dansul salsa începea să prindă contur în România.

 

Deşi internetul funcţiona, ba chiar mai putea găsi câte un clip salsa, în anii aceia nu existau canale precum youtube sau vimeo. Informaţiile circulau greu şi erau preţioase. Cine avea casete video instrucţionale era un mic zeu local. România salsistă avea nevoie de un cineva care să o ridice pe nivelul următor. Din fericire, această persoană chiar a existat.

 

Salsa Bucuresti cursuri centruEste vorba de Michael Musulis, cel care s-a întors pentru întâia dată în ţara sa natală în 2000. A fost nevoie de o singură seară în care a dansat în Salon Q pentru a câştiga admiraţia tuturor. Noua senzaţie latino a Bucureştiului venea de la Londra şi părea dintr-un alt univers. Anul 2002 a adus cu sine sosirea definitivă a lui Mike în România. A urmat Latin Rhythms, şcoala care a revoluţionat tot ce însemna concepţie despre dansul de club în capitală, singurul oraş al României care avea un loc dedicat exclusiv fenomenului latino.

 

Tot ce a urmat a fost accelerat şi cu o forţă deosebită, românii iubitori de salsa sporindu-şi rândurile tot mai mult şi acordând atenţia cuvenită unor aspecte necunoscute lor până atunci: tehnică de execuţie, acurateţe, stiluri de dans etc.

 

Lovitura primită de comunitatea de salseros a capitalei prin închiderea minunatului Salsa 2 a fost atenuată de noul club de pe Strada Eminescu, Salsa 3. Chiar dacă strălucirea şi explozia de energie care defineau Salsa 2 nu au mai existat niciodată, totuşi, realitatea era zâmbitoare: bucureştenii aveau unde dansa.

 

Prin orientarea spre exteriorul Bucureştiului a instructorilor de aici, dar şi prin influenţele din afara ţării sau prin reinventarea celor din lumea dansului sportiv, marile oraş ale României au început timid să îşi ridice propriile comunităţi. Clujul, Timişoara şi Braşovul sunt locuri care în 2012 au tradiţie, concurenţă locală şi evenimente de talie mondială. Pentru oraşul de pe Someşul Mic totul a început prin ambiţia şi dragostea de dans a lui Lucian Ambrosie. La Timisoara a fost Michael cel care a răspândit acest microb al dansului social.

 

Cateva notiuni si date

Salsa în Bucureşti: Clubul Salsa 1 a existat între anii 1994 – 2000. Cu o perioadă comună de activitate de câteva luni, între decembrie 1999 şi martie 2000, ultima lună din anul 1999 a adus Salsa 2, care a rezistat până în 2005. Salsa 3 a funcţionat între 2005 şi 2011. Anul 2008 înseamnă lansarea clubului Salsa For You, în timp ce 2011 vine o dată cu inaugurarea clubului Salsa 5. Începând cu 2009, se deschide în fiecare vară Salsa For Summer, terasă în aer liber.

 

Salsa Bucuresti scoala CismigiuDenumirea clubului Salsa You And Me a fost o combinaţie între denumirea vechiului club, You And Me, şi ceea ce doreau să aducă nou echipa formată din Vicente, Dalila şi Octav. Nu au renunţat complet la vechea denumire din motive de marketing, dorind sa atragă şi vechea clientelă a localului.

 

Primele piese salsa difuzate în You And Me erau tradiţionale. Aproape nimeni nu dansa pe ele. Atunci când venea vorba de stilurile latino-americane, cel mai mare succes îl aveau piesele cumbia, merengue si vagenato.

 

Primele noţiuni de dans puteau fi învăţate în Salsa 1 de la cele două animatoare, surori, Corina şi Roxana. Ele nu predau decât paşii de bază din cumbia. Următoarele mişcări au fost arătate românilor de către Eric, un student venezuelean care a predat câteva luni alături de prietena lui albaneză, Stela. Cei doi dansau, de asemenea, cumbia. A urmat Keny, barman, DJ si instructor în Salon Q. Cam în aceiaşi perioadă a început şi Wilmark. O dată cu apariţia primei şcoli oficiale, „Dansează cu mine”, se poate spune că primul capitol al fenomenului salsa în România era scris.

 

Primul workshop de salsa din România a fost ţinut de Abby, profesorul lui Michael.

 

Toate datele au fost adunate din interviuri filmate cu cei direct implicati. Am avut placerea sa-i cunosc inclusiv pe Vicente si Dalila, oameni care nu mai vorbesc despre salsa decat daca ii apuca nostalgia la un pahar de vin. Avand in vedere ca au trecut multi ani, unele date nu corespundeau in povestile lor si a trebuit sa le potrivesc prin comparatii.

 

Vicente Benavent Marti

 

Vicente este, nici mai mult, nici mai puţin, decât omul de la care a pornit totul, cel care ar putea purta titlul de „Adam” pentru salsa din România. Tot ceea ce există azi în fenomenul din ţara noastră – cluburi, şcoli, congrese, o campioană mondială etc. – plăteşte un mic tribut celui care a avut ambiţia de a porni ceva de la zero, de a fi inovator într-un domeniu. Întâmplător sau nu, a fost vorba de România, ca loc, şi salsa, ca direcţie. Vicente a fost nu doar scânteia care a pornit vâlvătaia. Mai mult, pentru ani buni a fost chiar motorul care a urnit acest vehicul pe un drum care azi arată precum o autostradă luminată. Pe atunci, era ca o pădure tropicală în care fără o macetă n-ai si putut face câţiva paşi.

 

Nu a fost uşor să îl găsesc pe Vicente, dimpotrivă. A fost nevoie de perseverenţă şi noroc. Din respect pentru ce reprezintă el, dar şi pentru frumuseţea poveştii, voi eluda întrebările şi voi păstra integral istorisirea sa fără a interveni cu nici un fel de nuanţe scriitoriceşti.

 

Salut Felix. Trebuie să recunosc, mi-ai răscolit, într-un mod pozitiv, nişte amintiri minunate din acele vremuri. Am să mă străduiesc să găsesc şi nişte poze cu toate că, din păcate, nu am prea multe, dar caut. (Le poti vedea aici .) Îţi răspund la întrebări şi sunt curios în acelaşi timp să aflu cum ai reuşit să mă contactezi. O să mă centrez pe lucrurile pozitive, cele neplăcute o să ţi le povestesc personal, dacă avem ocazia! (Nota – am avut ocazia, le-am aflat, dar am ales sa le trec sub tacere. Ne lovim zilnic de prea multe neajunsuri pentru a rascoli si aici in mormane de moloz. – Felix)

 

Pe 21 februarie 1991 am ajuns în România, unde, după cum bine ştii, nu exista nimic similar unui restaurant cu specific anume. Nu exista mai nimic, de fapt, ce mai… nici măcar prea multă lumină pe străzi. De aici ideea de a deschide un restaurant cu specific spaniol, numit “Valencia”, în zona Cotroceni. Eu sunt din Valencia – de aici “originalitatea” numelui. A fost destul de complicată amenajarea localului în acele vremuri, datorită lipsurilor de toate tipurile, dar, o dată deschis, a funcţionat foarte bine. Mâncarea spaniolă, mediteraneană în general, şi, de ce nu, atmosfera din ţara mea, au plăcut foarte mult, drept pentru care, după doi ani, a început să se contureze ideea de a deschide şi un club de muzică latino.

 

Acum, ţin să spun categoric că scopul deschiderii clubului nu a fost nici pe departe financiar. A fost o etapă din viaţa mea când pur şi simplu am simţit nevoia să încep ceva nou şi inovator pentru România. Ajunsesem la concluzia că avem caractere similare, românii şi spaniolii, şi eram sigur că dacă ceva funcţionează în Spania, ar fi fost dificil să nu funcţioneze şi în România.

 

După deschiderea clubului într-o veche casă de cultură am avut ambiţia ca timp de cinci, şase luni să nu-mi schimb ideea muzicii latine, cu toate că lumea, când o auzea, pleca! Cei care realmente au făcut din SALSA (Salsa You And Me, la fel şi mai jos, nota autorului) un loc de întâlnire, la început, au fost nişte prieteni francezi. Din acel moment a început totul… şi acest tot s-a transformat într-o autentică, superbă nebunie ce culmina în fiecare noapte de joi cu „petrecerea cu spumă” datorată unui „tun” specific adus din Spania. Au fost cele mai impresionante petreceri trăite de mine până atunci. Îmi place să cred că şi de foarte de multă lume care a fost acolo, indiferent de naţionalitate.

 

La început, ceea ce îmi plăcea era muzica salsa, ritmul care te face să mişti fără să îţi dai seama şi asta te determină să te simţi bine. Dansul în sine a venit mai târziu, într-un mod natural. Aş putea spune că-mi place să dansez salsa, chiar dacă nu sunt un profesionist.

 

În ceea ce priveşte alegerea muzicii, pe care o aduceam personal din Spania după fiecare călătorie, pur şi simplu, alegeam dintr-un magazin de muzică ceea ce îmi plăcea mie personal din tot ce apărea nou.

 

Îmi aduc aminte cât de artizanal era acest proces la început – fără internet, calculatoare, programele de acum. De fapt, artizanal, autentic, cald, la îndemâna fiecăruia era totul: muzica, decorul, temperatura şi, cel mai important, oamenii. Aşa era SALSA. După aceea s-a născut SALSA 2 si SALSA VAMA VECHE… nici acum nu-mi vine să cred…

 

Nu, în acele vremuri nu aveam timp să-mi dau seama ce drum se deschide şi nivelul la care se va ajunge în România în ceea ce priveşte muzica latino. Acum îndrăznesc să spun că este posibil ca media de dansatori de muzica latino să fie mai mare în România decât în Spania.

 

Amintiri plăcute sunt nenumărate, aproape fiecare clipă petrecută în SALSA. Cel mai drag, faptul că am cunoscut-o pe cea care astăzi este soţia mea.

 

Amintire tristă, mai mult decât dezagreabilă, din toţi anii petrecuţi în România, a fost când  s-a decis închiderea clubului SALSA si s-a organizat neplăcuta „Petrecere de distrugere totală”. A fost de-a dreptul oribil pentru mine, care atunci terminam amenajarea discotecii SALSA 2. Eram ocupat cu pregătirea inaugurării, dar am asistat totuşi la acea neinspirată petrecere. Spun neinspirată pentru ca a fost chiar de distrugere, la propriu. Detaliile neplăcute le păstrez pentru mine.

 

Povestea continuă şi se deschide SALSA 2, mai spaţioasă, sunet mai bun, în general totul mai bun, dar niciodată nu s-a ajuns la atmosfera trăită în SALSA, cu toate că a fost, la rândul ei, un punct de referinţă în Bucureşti.

 

În ziua de azi, după atâţia ani, nu pot să-mi aduc aminte decât de toată lumea pe care am cunoscut-o pe atunci, de o mulţime de  prieteni… Era atâta lume că nu puteam să străbat toată discoteca într-un timp rezonabil!

 

Nu am mai deschis alt club pentru că, pur şi simplu, nu am avut acea scânteie necesară… dar nu am încetat să mă gândesc la alte concepte. În ultimii ani am deschis un restaurant lounge în Ibiza, iar în momentul de faţă lucrez în domeniul amenajărilor interioare.

 

Sper că am reuşit să-ţi dau câteva idei despre ceea ce a reprezentat SALSA pentru mine şi ar mai fi foarte multe de povestit după mai mult de paisprezece ani intenşi petrecuţi în ţara ta.  (foto – Vicente in Salsa You And Me)

 

Octavian Firan

Bachata scoala BucurestiVârsta: 47 de ani (14 iunie 1967)

Profesia: inginer

Ocupaţia: om de afaceri (manager de club)

Zodia: Gemeni

 

„Salsa este mai mult bucurie de afacere. Poate va fi cândva şi afacere.” – Octav

 

Octav este unul din iniţiatorii mişcării salsa din România. Fără să fie dansator, fără să aibă o şcoală de salsa, a văzut potenţialul afacerii şi a avut norocul să fie alături de Vicente şi Dalila atunci când clubul You And Me s-a metamorfozat în Salsa You And Me. Se petrecea în 1994. De atunci nu s-a mai oprit, succesiunea fiind cea cunoscută: după stabilimentul din 11 Iunie urmând Salsa 2, Salsa 3, Salsa 4 Summer şi Salsa 5 – Guantanamo.

 

Privind în urmă, are nostalgia momentelor din Salsa 3, pe care le consideră extraordinare şi unice, dar recunoaşte că şi nopţile din Vama Veche îi provoacă amintiri cât se poate de plăcute.

 

„S-au schimbat foarte multe în 17 ani. Acum toţi se focalizează pe dans, nimeni nu mai vrea distracţie. Nu mai poţi amesteca lumea. Dacă vine în club cineva de pe stradă nu se poate integra, nu prea înţelege ce se petrece pe ring. Acum dansul este foarte specializat, înainte nu existau bariere.” – Octav.

 

Deşi este inginer la bază, nu a practicat niciodată această meserie. În anul patru de facultate a avut prima afacere, iar după absolvirea facultăţii şi-a deschis primul restaurant. De-a lungul anilor a avut tot felul de cluburi, dar nicăieri nu se simte ca la salsa, acolo unde bucuria sufletească devine mai importantă decât orice altceva.

 

Gipsy Kings, Azucar Moreno şi Julio Iglesias – cam atât ştiau românii despre muzica latino în 1994. Era anul în care Octav începea să mixeze în Salsa You And Me.

 

Salsa You And Me era clubul care aduna străinii Bucureştiului de la acea oră. De aceea, multe seri erau de muzică africană. Era perioada în care nu se dansa salsa sau bachata.

 

„Este bine că acum avem o comunitate de salsa. Dar este şi rău, pentru că este destul de închisă, nu oricine are acces din afară.” – Octav

 

Pentru Octav, cel mai greu moment din toţi aceşti ani a fost închiderea Clubului Salsa 3. Parte din sufletul lui a rămas şi acum în subsolul de pe Strada Eminescu.

 

Dalila Leonescu

Bachata Sector 1 BucurestiVârsta: 47 de ani (data naşterii: 31 decembrie 1968)

Profesia: economist

Ocupaţia: om de afaceri

Zodia: Capricorn

 

„Salsa este o expresie a bucuriei de a trăi. Este o mare dragoste.” Dalila

 

Dalila nu este o dansatore, nu are şcoală şi nici nu ştie ce este acela un cross body lead. Totuşi, este una din persoanele fără de care această carte poate că nu ar fi existat. Dalila a fost acolo, alături de Vicente şi Octav, unul din cei trei optimişti care în anii 90 au decis că România trebuie să aibă un club de salsa. Pentru Dalila a fost o împletire ideală de evenimente, afacerea fiind combinată cu plăcerea şi bucuria. Fără să o ştie la momentul acela, Dalila a luat hotărârea care avea să influenţeze vieţile a mii de oameni.

 

Gândirea a fost simplă şi a dat rezultate: dacă funcţionează în altă parte, la noi de ce nu ar merge? Preluând modele spaniole, cei trei au inaugurat în 1993 restaurantul Valencia din Bucureşti, iar 1 decembrie 1994 aduce cu sine inaugurarea clubului Salsa You And Me. Iniţial era doar un loc unde se putea asculta şi muzică latino. Prin inovaţii şi perseverenţă, Salsa 1 (cum avea să fie ulterior cunoscut) a ajuns să fie oaza sud americană a oraşului. Petrecerile de pomină de aici se povestesc şi acum, la mulţi ani după ce localul în sine nu mai există. Pe atunci nimănui nu-i păsa de tehnică de dans, de acurateţea mişcării şi nici măcar dacă muzica din boxe este cumbia, merengue sau vagenato. Toţi voiau să se distreze, să se simtă liberi şi să petreacă o noapte într-o comunitate prietenoasă.

 

Nu puţine au fost serile lungi în care Dalila se ascundea în biroul clubului şi învăţa pentru cursurile MBA-ului pe care îl urma. Apoi, ca o refulare, îşi petrecea restul de noapte sus în club, la petrecerile cu spumă şi apă.

 

Nefiind niciodată cuprinsă de febra dansului mai mult decât ca o bucurie de moment, Dalila s-a retras din afacere treptat, de la jumătatea anilor 2000 orientându-se complet către alte direcţii. Salsa a rămas doar o amintire foarte dragă, o perioadă pe care o păstrează vie în memorie, o realizare de care este foarte mândră şi acum.

 

„Vama Veche a fost ceva extraordinar. Am ajuns acolo în anul cu eclipsa şi ne-am dorit cu toţii să deschidem o terasă. Anul următor am făcut-o şi a fost incredibil. Noaptea totul se transforma într-un club caraibean parcă.” Dalila

 

Salsa You And Me a crescut uluitor în popularitate după ce a găzduit pentru câteva săptămâni o misiune artistică mexicană. Serile cântau mariachi, iar atmosfera devenea explozivă.

 

Primul dans pe care Dalila l-a învăţat a fost El Menaito. A avut ocazia să-i fie predat chiar de un columbian, care venise din Bogota la foarte scurtă vreme după ce fusese lansat celebrul sincron.

 

Justinian Radu

Vârsta: 42 (data naşterii: 11 martie 1973)

Profesia: actor

Ocupaţia: manager

Zodia: Peşti

 

„Salsa este doar un hobby. Nu mai câştig de mult bani din salsa. Îmi place.” Justinian.

 

În toamna lui 2011 Justinian sărbătorea aşa cum îi este drag, între salseros, anul cu numărul trei din existenţa celui mai titrat club de gen din România, Salsa For You. Aflat în mijlocul Bucureştiului, localul condus de el adună în fiecare săptămână sute de consumatori de muzică şi dansuri latino americane. În nopţile târzii, în care podeaua devine neîncăpătoare, cuplurile aruncate în tumultul ritmurilor de clave şi timbale par a fi contururi creionate de mari regizori ai cine ştie cărui succes hollywoodian.

 

Pentru o perioadă, clubul a fost singurul din Europa în care se putea dansa salsa în fiecare zi a săptămânii.

 

Nota: din pacate, in 2014, Justinian a inchis Salsa For You, transformand locatia intr-un restaurant cu specific romanesc.

 

Bachata dansuri Bucuresti„Am descoperit fenomenul în 1996, când am ajuns întâmplător în Salsa You And Me, una din discotecile tari ale Bucureştiului pe atunci. Atât de mult mi-a plăcut, încât reveneam seară de seară. Nu aveam bani de intrare, aşa că trebuia să aştept să vină 3 noaptea, oră după care nu se mai percepea taxă. În scurt timp am ajuns să organizez aici petreceri, ca MC. Ţin minte o noapte memorabilă. Am promis la 10 seara la microfon că voi da câte o ciorbă celor care vor mai fi cu mine în You And Me la 7 dimineaţa. A trebuit să plătesc 26 de porţii.” Justinian.

 

Inceputul anilor 2000 vine pentru Justinian o dată cu împlinirea unui vis – acela de a avea propriul club de salsa. Alături de alţi asociaţi a preluat celebrul Salsa 2, o fostă hală a unei fabrici de oale transformată în spaţiu de distracţie. Implicarea lui Justinian este determinantă nu doar pentru loc în sine, ci chiar pentru dezvoltarea fenomenului salsa în România: clubul s-a metamorfozat în foarte scurt timp în centrul gravitaţional al iubitorilor de dansuri latino din Bucureşti şi din ţară. Mai mult decât atât, serile fierbinţi din Salsa 2 determinau un număr din ce în ce mai mare de oameni să dorească să înveţe să danseze, iar şcolile latino care activau aici stau mărturie vie.

 

Prin Salsa 2, Bucureştiul nu avea doar un club cu specific latino american, ci un motor care a alimentat o mică mişcare socială. Foarte mulţi din miile de salseros români ai anului 2011 au avut sau au legătură, fie şi indirectă, cu ceea ce se petrecea sub marele palmier de butaforie proiectat de scenografa Viorica Petrovici, cea care a decorat spaţiul.

 

Ringul de dans din Salsa 2, faimos pentru canalul de scurgere din mijlocul său, a schimbat caractere şi destine. Nu sunt puţini cei pentru care locul a însemnat o cale nouă în viaţă. Cumva, voit sau întâmplător, Justinian este omul care a determinat o modificare de direcţie  pentru vieţile multora dintre cei care măcar o dată au dansat aici.

 

Încurcăturile sociale, revendicările, noul patron al halelor (nimeni altul decât „celebrul” Omar Hayssam) şi situaţiile neclare au dus la închiderea clubului după Revelionul 2004-2005. Pentru Justinian au urmat câţiva ani de căutări şi tatonări, până când Salsa For You (cu un nume tribut, aşa cum spune el că şi-a dorit, pentru mult iubitul Salsa You And Me) şi-a deschis porţile în 2008 şi a devenit locul în care poţi vedea acum cei mai buni dansatori ai Bucureştiului în plină manifestare.

 

Angel Guirola

Kizomba scoala CismigiuVârsta: 54 de ani (data naşterii 12 octombrie 1951)

Profesia: inginer

Ocupaţia: director administrativ

Zodia: Balanţă

„Salsa înseamnă cultură, suflet, viaţă.” – Angel.

 

Aventurier al vieţii, Angel a părăsit Cuba natală pentru România, ţară în care a  studiat pe băncile facultăţii de petrol şi gaze. Câţiva ani a practicat ingineria, în România şi Rusia. Şi-a dat seama că poate mai mult, aşa că a continuat studiile, economice de data aceasta. A devenit  absolvit directorul comercial al unei firme spaniole, iar acest lucru avea să îi schimbe întreg cursul vieţii. A fost necesar ca şeful său să îl prezinte lui Vicente Benavent şi totul s-a întors cu 180 de grade.

 

Angel a fost angajat ca DJ în proaspătul Salsa You And Me. Nu a contat că nu se pricepea la mixaje, nici că muzica nu fusese niciodată o prioritate pentru el. Nici măcar faptul că nu dansa nu l-a oprit pe Vicente să şi-l alăture pe cel care avea să devină unul din oamenii care au construit fenomenul salsa în România.

 

Totuşi, proaspătul DJ nu a început să pună muzică imediat ce a fost angajat în club. Nu avea pentru cine. Consumatorii obişnuiţi ai localului nu aveau o cultură latino, aşa că prima piesă difuzată de Angel a fost la câteva săptămâni bune de la prima sa seară în You And Me.

 

Uşor-uşor a început să mixeze, dar intra abia după ora doua noaptea. Printre cele mai cunoscute nume de artişti pe care îi difuza se regăseau Celia Cruz, Oscar de Leon şi Johhny Paceco. Firesc, muizca latino prindea din ce în ce mai mult la public, aşa că cei doi DJ rămaşi în club (Angel si Octav) împărţeau mixerul, prima parte a serii revenindu-i lui Octav, timp în care Angel stătea la intrarea în club, vânzând bilete.

 

Urmând evoluţia fenomenului, a părăsit localul pentru nou deschisul Salsa 2. Spaţiul generos din spatele Galeriilor Lutherană a adus momentul culminant, după părerea proprie, pentru salsa de la noi. Aproape că nu era week-end fără o mie de persoane plătitoare venite să danseze şi să simtă bucuria spiritului latino-american. Deja bazele erau puse, lumea ştia despre ce este vorba, dansatorii începeau să se formeze şi să tindă din ce în ce mai mult spre performanţă.

 

Când s-a produs scindarea dintre cei care erau la cârma clubului, Angel l-a urmat pe Justinian, fiind şi acum alături de el (nota – in 2012). De la inaugurare, îndeplineşte funcţia de director administrativ în Salsa For You. Câteodată, de drag şi dor, preia butoanele mixerului şi se bucură de muzică alături de sutele de salseros din club. În continuare, pentru mulţi dansatori rămâne cel mai bun DJ al Bucureştiului, bagajul său nativ dându-i ceea ce nu ai cum dobândi prin muncă sau experienţă – acel al şaselea simţ care îi permite să anticipeze ceea ce are nevoie un salsero pe podeaua de dans pentru ca seara lui să fie perfectă.

 

Artiştii pe care a căror muzică se dansa foarte des în Salsa 2 erau Elvis Crespo, DLG şi La Sonora Carruseles. Totodată, primele piese de bachata ascultate în România au fost difuzate aici de Angel.

 

Salsa You And Me era clubul din care nu lipsea în nici o seară muzica semnată Gloria Estefan, Julio Iglesias, Santana, Marc Anthony şi Celia Cruz.

 

Modestia este cea care îl caracterizează pe Angel. Nu consideră că este un DJ care deţine secrete ale meseriei, pur şi simplu pune muzica aşa cum simte el că ar trebui. Poate tocmai de aceea este atât de apreciat.

 

Michael Mussulis

Bachata cursuri Sector 1„Salsa a fost pentru mine un mod de viaţă. În plus, a fost acel ceva care m-a scos din anonimat, care m-a scos din mulţimea de furnici fără identitate.” – Michael.

 

Dacă ar fi să împărţim salsa din România în două perioade mari, totul ar fi extrem de simplu: înainte şi după Michael. Indiscutabil, este omul care a făcut diferenţa. Tot ce a fost până la el ţinea de bucurie, exuberanţă şi spontaneitate. Mai puţin de dansul propriu-zis si rigorile presupuse de tehnica. Ce a urmat… a însemnat direcţii noi, de care pe plaiurile mioritice nu se auzise niciodată până atunci: footwork, muzicalitate, rueda, tehnici de dip, teorie muzicală aplicată în dans etc. A fost primul instructor care avea pregătirea necesară şi cunoştinţele decisive în a face diferenţa.

 

Născut în România, a avut norocul ca părinţii lui să aleagă libertatea, aşa că la sapte ani s-a mutat în Israel. Zece ani mai târziu a ajuns la Londra, oraş în care a locuit până în 2002 când a revenit definitiv în ţara de origine.

 

Îndrăgind din adolescenţă dansul, a colindat cluburile capitalei britanice fără să dorească altceva în afara distracţiei de moment. Totul avea să se schimbe într-o banala noapte de miercuri a lui 1997 care l-a adus în Bar Madrid din Leichester Square. Era seara de salsa, iar ceea ce se petrecea pe ring a adus noi orizonturi pentru Mike: „Am rămas încremenit. Oamenii dansau în pereche, niciodată nu mai văzusem aşa ceva. Acolo piruete, dincolo un dip, o acrobatică în colţ. A fost copleşitor. Am ştiut în clipa aia ce vreau să fac.” – Michael.

 

A asimilat repede informaţiile de bază, dorindu-şi mereu mai mult. Nu a trecut vreme îndelungată şi a ajuns elevul lui Abby Elbakali, unul din instructorii cu ştate vechi în salsa europeană. Barterul dintre cei doi a fost mai mult decât benefic: Abby se ocupa de dans, în timp ce Mike îl iniţia pe proaspătul său prieten în tainele computerului. Ulterior, avea să îşi aprofundeze cunoştinţele lucrând cu toţi marii Londrei – Leon Rose şi Susana Montero fiind doar două nume.

 

Afacerile proprii l-au adus pe Mike în România în două rânduri. Mai întâi în 2000, pentru o scurtă perioadă în care i-a cucerit pe toţi prin dibăcia etalată pe micul ring din Salon Q, apoi definitiv, în 2002. Această a doua sosire a fost punctul de la care a început totul, influenţa masivă a lui Michael fiind şi acum, la mai bine de zece ani, resimţită în cluburile de salsa de la nord de Dunăre.

 

Învingând cu mare dificultate birocraţia românească, a reuşit să deschidă oficial Latin Rhythms, şcoala care a atras atenţia multor potenţiali salseros, dar şi antipatia instructorilor care predau pe atunci. Profesionalismul ghicit în spatele mişcărilor fostului campion european era un motiv de îngrijorare: toată lumea voia să înveţe de la noua senzaţie a Bucureştiului. Câţiva ani mai târziu a urmat extinderea spre Timişoara şi o perioadă lungă de navetă între cele oraşe îndepărtate.

 

Din păcate, problemele erau din ce în ce mai mari, iar distanţele dintre tumultuosul, şi nu suficient de diplomatul, Mike şi ceilalţi leaderi de şcoli de salsa erau tot mai mari. Loviturile pe care le primea din partea celorlalţi au culminat cu cea mai dură dintre toate: aceea a propriului trup, care l-a trădat. Ceea ce nimeni nu reuşise să facă, a fost dus către îndeplinire de sănătatea lui şubredă, care l-a şi învins. A ales să se retragă, să îşi orienteze atenţia spre dezvoltarea afacerilor, şi să aibă grijă de el însuşi.  Nu a abandonat complet ideea de a reveni sub luminile care i-au adus consacrarea pe scenele salsa şi viitorul ar putea aduce din nou o şcoală sub conducerea sa. O şcoală care să conteze.

 

Michael este cel care a organizat primul workshop de salsa din România. Pentru două zile, în clubul dindărătul Galeriilor Lutherană a predat Abby Elbakali. Era un nivel de profesionalism care părea extraterestru pentru toţi cei prezenţi.

 

„Ce consider a fi vital în salsa este să poţi anticipa instrumentele, să ghiceşti când vor fi accentele şi break-urile. Contează să interpretezi, nu să stai cuminte pe ritm. Trebuie să ieşi cumva din anonimat şi să fii diferit faţă de toţi ceilalţi.” – Michael

 

„Mă deranjează mult în România lipsa profesionalismului. Nu poate preda oricine. Nu se poate să ai câteva luni de salsa şi să devii brusc profesor. E nevoie de experienţă. De multă experienţă.” – Michael

 

Sub pregătirea particulară a lui Abby, Mike a câştigat un campionat european în 1999 în Wolverhampton. Alături de partenera sa de atunci, franţuzoaica Blondine, a reuşit să fie cel mai bun  cu o coregrafie creată cu numai două zile înainte de competiţia propriu-zisă.

 

Lucian Ambrosie

Vârsta: 37 de ani

Profesie: inginer programator

Ocupaţie: profesor de dans

Zodie: Taur

„Salsa este mai mult decât un dans. Este un microb.” – Lucian

 

Tributar propriilor sale pasiuni, Lucian este cel care a făcut primul cross body lead în oraşul de pe Someşul Mic. După câţiva ani de dans sportiv, cu ocazia unei excursii în Italia a descoperit dansul care avea să îi schimbe complet şi definitiv cursul vieţii – salsa. Pe scurt, în 2001 a început să predea în Cluj ceea ce învăţa de pe filmele instrucţionale, iar la sfârşitul anului a inaugurat Salsa Club, „un bar unde să poată dansa lumea salsa”. Pasul următor a venit de la sine, iar renunţarea la serviciul de zi cu zi în favoarea dansului nu a fost decât acel ceva necesar care să îl ajute să îşi construiască visul.

 

Desigur, ca şi în capitală, iniţial „salsa” era, de fapt, cumbia sau merengue. A fost nevoie de ani pentru a se ajunge la esenţă şi autentic. În lipsa informaţiilor, Lucian a preluat tot ce ştia din dansul sportiv şi a adaptat pentru salsa. Deşi primul contact era întotdeauna benefic cu serile dansante, lumea se aduna destul de greu. Momentul de cotitură pentru Salsa Caliente, şcoala lui Lucian, a fost primul show făcut în faţa publicului – Târgu Mureş, 2003. A urmat Bucureştiul şi concursul amical organizat aici în 2005, la care Salsa Caliente a venit cu paisprezece perechi.

 

Anul 2012 a însemnat pentru Lucian cea de-a şaptea ediţie a singurei competiţii de rueda de casino din România. O provocare pe care o consideră din ce în ce mai mare în fiecare an şi care adună tot mai mulţi iubitori de salsa din România şi nu numai.

 

Au trecut unsprezece ani de când Lucian a numărat pentru întâia dată 1-2-3 – 5-6-7 învăţând paşii de bază în salsa. Nu s-a oprit niciodată din învăţat, este la fel de activ şi plin de bucurie în ceea ce priveşte dansul ca atunci când abia îl descoperea. După cum povesteşte, una din bucuriile sale aparte este să stea cu o bere pe masă la petrecerile pe care le organizează în Cluj, să privească zecile de perechi de pe ring şi să zâmbească în propria sine spunându-şi „Oamenii aceştia sunt aici datorită mie”.

 

Pe lângă salsa, Lucian adoră tangoul argentinian. Îl dansează, îl predă, îl promovează. El este cel care a introdus stilul în Cluj-Napoca.

 

„Este greu să obţii performanţă în România. Salsa este încă un hobby, alte lucruri sunt pe primele locuri. Ne străduim să fim cât mai sus, însă fiind doar o pasiune, e mai greu.” – Lucian.

 

Primii paşi în bachata şi rueda de casino i-a învăţat de la Giovani, un bătrânel de peste 70 de ani, client fidel al Salsa Clubului pe care Lucian îl conduce în Cluj.

 

„Am inventat multe figuri în salsa. Credeam că sunt foarte tare. A fost dezamăgitor să văd că, în realitate, toate acestea existau de mult, ba aveau şi denumiri.” – Lucian.


Comments are closed.
X